
De la Hegel la Marx: ce-a mers prost?

Cu forţa de sinteză specifică minţilor puternice, profesorul Pinkard a izbutit în decursul a 90 de minute să traseze coordonatele esenţiale ale unei teme dificile: cum s-a făcut tranziţia de la filosofie la ideologie, de la contemplaţia Spiritului la banalitatea materiei ridicată la rang de realitate absolută, de la bucuria filosofării la obsesia acţiunii.
Marx şi-a dorit să schimbe lumea, nu s-o intepreteze: să transforme filosofia (iubirea de înţelepciune) în ceea ce nu era, adică într-un instrument de distrugere al unei lumi burgheze sau tradiţionale, percepută drept iremediabil coruptă. Marx îi contestă filosofiei însuşi scopul esenţial, definitoriu naturii sale: investigarea structurii realităţii. „Toată filosofia a transformat predicatul în subiect” - este nemulţumirea marxistă fundamentală. Ideea lui Hegel este înlocuită de matricea empirică a relaţiilor sociale, iar prin aceasta însăşi problema filosofică a naturii realităţii este abolită. Marx nu-l întoarce pe Hegel cu capul în jos; el şterge cu buretele însuşi rostul filosofiei, pierde pe drum o dimensiune importantă a interogaţiei chestiunii realităţii şi se fixează în ideologie.
Expunerea profesorului Pinkard aruncă o lumină a ceea ce câteodată diferenţiază gânditorii de statură excepţională: pasul de la iubirea la ura de înţelepciune.
Bogdan IVAŞCU
