De la Hegel la Marx: ce-a mers prost?

La invitaţia IICCMER, conferinţa profesorului Terry Pinkard, Georgetown University, „De la Hegel la Marx: ce-a mers prost?” (11 mai 2011, Colegiul Noua Europă) a prilejuit întâlnirea celor pasionaţi de filosofie, istoria ideilor sau ştiinţe politice cu una din figurile importante ale mediului universitar de peste Oceanul Atlantic. Autor al unei monumentale monografii Hegel, Terry Pinkard este probabil cea mai mare autoritate din spaţiul anglo-saxon în ceea ce priveşte filosofia germană modernă şi mai ales idealismul german.

Cu forţa de  sinteză specifică minţilor puternice, profesorul Pinkard a izbutit în decursul a 90 de minute să traseze coordonatele esenţiale ale unei teme dificile: cum s-a făcut tranziţia de la filosofie la ideologie, de la contemplaţia Spiritului la banalitatea materiei ridicată la rang de realitate absolută, de la bucuria filosofării la obsesia acţiunii.

Marx şi-a dorit să schimbe lumea, nu s-o intepreteze: să transforme filosofia (iubirea de înţelepciune) în ceea ce nu era, adică într-un instrument de distrugere al unei lumi burgheze sau tradiţionale, percepută drept iremediabil coruptă. Marx îi contestă filosofiei însuşi scopul esenţial, definitoriu naturii sale: investigarea structurii realităţii. „Toată filosofia a transformat predicatul în subiect” - este nemulţumirea marxistă fundamentală. Ideea lui Hegel este înlocuită de matricea empirică a relaţiilor sociale, iar prin aceasta însăşi problema filosofică a naturii realităţii este abolită. Marx nu-l întoarce pe Hegel cu capul în jos; el şterge cu buretele însuşi rostul filosofiei, pierde pe drum o dimensiune importantă a interogaţiei chestiunii realităţii şi se fixează în ideologie.

Expunerea profesorului Pinkard aruncă o lumină a ceea ce câteodată diferenţiază gânditorii de statură excepţională: pasul de la iubirea la ura de înţelepciune.

Bogdan IVAŞCU