Victor Roşca, Moara lui Kalusek. Începutul represiunii comuniste, Curtea Veche, 2007

„Moara lui Kalusek” se încadrează în genul „memorialisticii de gulag”, şi prezintă primii ani ai instaurării comunismului în România, şi efectele pe care acesta le-a avut asupra unui grup de elevi de la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş.

Moara lui Kalusek
Din subiectele întâlnite în volum menţionăm: deportarea etnicilor germani, epurările şi schimbările petrecute în administraţie după 1945, falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946 în Ţara Făgăraşului, reacţia populaţiei şi transformările din societatea acelor ani, schimbările petrecute în sistemul carceral românesc, trecerea de la Siguranţă la Securitate, schimbările de personal din închisori şi mai ales de comportament faţă de deţinuţi.

Cartea aduce o contribuţie esenţială la cunoaşterea modului cum funcţiona în acei ani aparatul represiv în Făgăraş, şi mai ales Siguranţa din Braşov, sau „Moara lui Kalusek” cum o numeşte autorul, unde roata morii se învârtea „zdrobind trup după trup”. Nu lipsite de importanţă sunt portretele unor făgărăşeni sau a altor personalităţi care au suferit în închisori, şi pe care autorul i-a cunoscut în acei ani. De menţionat doar Ioan Mogoş, Nicolae Mazilu, părintele Arsenie Boca , generalul Leonard Mociulschi, generalul Negulescu .

În aceiaşi categorie, a portretelor, dar de data aceasta a celor aflaţi de cealaltă parte a baricadei, pot fi menţionaţi torţionarii Kalusek, şeful Siguranţei Regiunii Braşov sau Budaca, directorul Penitenciarului Regional Braşov. Nu în ultimul rând trebuiesc menţionate descrierile plastice, realiste, ale unor locuri de detenţie cum ar fi penitenciarul regional Braşov, închisoarea Văcăreşti sau Fortul 13 Jilava.

Autorul, Victor Roşca, s-a născut în 17 decembrie 1926 în satul Râuşor, judeţul Braşov şi a fost arestat în 1948, în timpul examenului de bacalaureat ca lider al unui grup de elevi care s-au manifestat contra noului regim. A fost condamnat la 2 ani de închisoare corecţională, pedeapsă prelungită cu încă un an. A executat pedeapsa în Penitenciarul Târgşor, dar a trecut şi prin alte penitenciare (Braşov, Jilava, Ploieşti). A fost eliberat în 1951 şi până în 1952 a avut domiciliu obligatoriu în satul natal.

În 1958 este exmatriculat din facultate după ce se află că fusese deţinut politic. În anul următor este arestat a doua oară pentru manifestări legate de Revoluţia din Ungaria şi condamnat la 4 ani închisoare corecţională. Execută pedeapsa în lagărele de muncă din Balta Brăilei şi este eliberat în 1963 de la Formaţiunea Ostrov, în urma unui decret de graţiere.

În urma şicanelor autorităţilor în 1988 hotărăşte împreună cu familia să părăsească România şi se stabileşte în Canada.