Alin Mureşan, Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate, Polirom, 2010, ediţia a II-a

„Fenomenul Piteşti”, una dintre cele mai inumane acţiuni represive din istoria modernităţii, este reconstituit pas cu pas, de la începuturile sale lipsite de violenţă (în închisorile Suceava şi Târgşor) până la dezvoltarea tuturor mecanismelor ei şi utilizarea torturilor fără limite la Piteşti, Gherla, Târgu Ocna şi Canalul Dunăre-Marea Neagră. Evenimentele sunt urmărite cronologic, în capitole distincte dedicate fiecărui penitenciar, şi sunt relatate pe baza surselor documentare, a volumelor de memorialistică şi a mărturiilor supravieţuitorilor. Cele trei procese regizate de regimul comunist în legătură cu „fenomenul Piteşti” sunt şi ele povestite pe baza documentelor de arhivă, iar biografiile principalelor personaje implicate în „reeducare” sunt prezentate în două secţiuni speciale ale cărţii, dedicate victimelor, respectiv ofiţerilor din Securitate şi din Ministerul de Interne. Volumul oferă în final un capitol în care sunt inventariate metodele de tortură folosite şi unele dintre cele mai dure momente din desfăşurarea evenimentelor, precum şi câteva consideraţii generale asupra scopurilor acţiunii, rolul lui Eugen Ţurcanu şi a primei echipe de agresori, inventatorilor sistemului şi a metodelor de tortură.

Eric Voegelin, Religiile politice, Humanitas, 2010

„Originală, profundă, menită să dăinuie, opera lui Eric Voegelin stă mărturie pentru efortul de a afla resursele ultime ale diverselor forme de misticism politic. Alături de Raymond Aron, Voegelin a demistificat religiile politice moderne, calificându-le drept încercări de a imanentiza eshatonul, deci de a şterge distincţia dintre ceea ce ţine de regatul imanent şi ceea ce defineşte imperiul transcendent. Oricine vrea să înţeleagă gramatica ezoterică a comunismului şi pe cea a fascismului şi substratul lor gnostic trebuie să citească lucrările lui Voegelin.“ (Vladimir TISMĂNEANU)
citeşte detalii

Corina Doboş (coord.), Luciana M. Jinga, Florin S. Soare, Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu. O perspectivă comparativă, Polirom, 2010

Volumul Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu. O perspectivă comparativă urmăreşte să pună în evidenţă tipul de politică pronatalistă practicată de regimul ceauşist. În acest volum vor fi prezentate în perspectivă comparativă politicile pronataliste puse în practică în România (Florin S. Soare şi Corina Doboş), Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.G., Iugoslavia, Polonia, Ungaria (Corina Doboş), precum şi în Franţa (Luciana M. Jinga) în perioada postbelică. În acest scop va fi urmărită relaţia existentă între legislaţia privind accesul la avort, promovarea contracepţiei moderne şi a legislaţia socială de susţinere a natalităţii în ţările respective.
citeşte detalii

Mircea Stănescu, Reeducarea in Romania comunista (1948-1955). Targsor, Gherla, volumul II, Polirom, 2010

Cele trei volume ale seriei Reeducarea in Romania comunista ofera o istorie completa a reeducarii de tip Pitesti, de la primele tentative — inchisorile Aiud si Suceava — pina la stoparea ei oficiala. Cautarile in arhive si discutiile cu fosti detinuti au dat nastere acestei lucrari al carei scop este, conform autorului, „sa redea istoria incercarilor regimului comunist din Romania de a restructura (reeduca) detinutii politici, adica de a-i transforma din dusmani (reali sau presupusi) in aderenti (reali) ai doctrinei si practicii comuniste”. Volumul al doilea prezinta cazurile de reeducare de la Targsorul Nou (1948-1950), inchisoarea destinata fostilor elevi, si din penitenciarul de la Gherla (1950-1955), unde au fost adusi detinuti si cadre de la Pitesti. Tehnicile de „demascare”, bataile si tortura au provocat infirmitatea si moartea unui numar foarte mare dintre victimele acestui experiment descris de autorii lui ca "pedagogic".

Stephen Kotkin, Societatea necivilă. Anul 1989: implozia structurilor comuniste, Curtea Veche, 2010

În acest volum Stephen Kotkin, profesor de studii ruse şi relaţii internaţionale la Universitatea Princeton, consideră că ceea ce s-a întâmplat în 1989 nu a fost o explozie, în maniera celei de la Budapesta din 1956, ci o implozie. Beneficiind de colaborarea lui Jan T. Gross pentru capitolul despre Polonia, Kotkin respinge paradigma societăţii civile în interpretarea pe care o dă colapsului comunismului, subliniind că mişcările civice, organizaţiile de tip grassroots şi societăţile informale existau într-o formă embrionică şi nu exercitau o influenţă semnificativă în marea majoritate a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Kotkin admite însă că, pentru cazul polonez, sindicatul liber şi autoguvernat „Solidaritatea“ a reprezentat o alternativă la hegemonia partidului-stat, dar găseşte puţine cazuri asemănătoare în Ungaria, Cehoslovacia şi Germania. În ceea ce priveşte ţările din Balcani, acestea constituie exact opusul cazului Poloniei.

Stephen Kotkin ne prezintă „o interpretare din punctul de vedere al economiei politice mondiale şi al clasei politice falimentare într-un sistem care a fost, în mare parte, lipsit de mecanisme autocorective“.<

Grigore Gafencu, Învăţămintele istoriei. Articole, discursuri şi interviuri din presa exilului, Curtea Veche, 2010

În anii de după 1945, Grigore Gafencu întruchipează, cu elocvenţă şi echilibru, valorile pe care exilul democratic românesc s-a întemeiat. Patriotismul lipsit de ostentaţie, moderaţia, luciditatea şi viziunea politică de lungă durată sunt parte a moştenirii pe care biografia lui Grigore Gafencu o lasă celor de astăzi. Întoarcerea către Gafencu este întoarcerea către sursele unui viitor european şi democratic al României. (Ioan Stanomir)

Cristian Vasile, Literatura şi artele în România comunistă 1948-1953, Humanitas, 2010

„Graţie unei temeinice documentări, Cristian Vasile a reuşit să îmbine cât se poate de potrivit o varietate de surse istorice: documente ale Agitpropului, memorialistică, mărturii de istorie orală, izvoare diplomatice etc. Nu mă îndoiesc că va continua să aprofundeze cu competenţă politicile culturale comuniste din timpul lui Gh. Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu. De ce scrie un istoric despre dramaturgie, beletristică, arte plastice? Pe terenul cercetării academice este loc pentru toată comunitatea istoriografică, politologică, pentru istoricii literari şi de artă. Documentul de arhivă poate şi chiar trebuie să fie privit din mai multe unghiuri, perspective etc. Arhivele sunt acum deschise. Aş îndrăzni să spun că şi datorită Comisiei pe care am avut onoarea să o conduc în 2006…“ (Vladimir Tismăneanu)
Volum apărut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Doina Jela, Cazul Nichita Dumitru, Curtea Veche, 2010

Încercare de reconstituire a unui proces comunist 29 august – 1 septembrie 1952. Ediţia a II-a revizuită şi adăugită
 „…Nu ştiţi cât m-a bucurat scrisoarea dvs. E destul de rar ca un scriitor să semene cu ceea ce crezi despre el citindu-i cartea.  Dvs. semănaţi. Deoarece, şi e singurul punct asupra căruia nu sunt de acord cu dvs., nu sunteţi o ziaristă (oricât de talentată ar fi aceasta), ci un adevărat scriitor. N-aţi văzut cum v-a ieşit cartea? Ca un roman. Tehnicile foarte moderne (dacă vă face plăcere, le numim şi postmoderne, tot a devenit conceptul un fel de sac atotcuprinzător): notele în text, intervenţia auctorială, dezvăluirea progresivă a personajelor (în etape şi cu suspans), totul aparţine epicului de cea mai bună speţă. Doar că armele ficţionale sunt de data aceasta puse în slujba adevărului istoric şi a adevărului pur şi simplu. (…) Dvs. îl închipuiţi şi dibuiţi pe «Acarul (dvs.) Păun» exact ca pe un personaj de roman, fără a sacrifica nici ceea ce s-a petrecut cu adevărat, dimpotrivă, reclădiţi această teribilă realitate pe scheletul arhivelor, interogându-i sensurile şi reconstituind-o în cotidianul fricii, delaţiunii, demisiilor. Adică, spre deosebire de ceilalţi scriitori,  nu vă e frică să vă apropiaţi de bogăţia epică a groaznicelor evenimente din a doua jumătate a veacului, nici să constataţi mutaţiile psihologice şi sociale produse de presiunea totalitară. Iată de ce demersul dvs. mi se pare exemplar. (…)“. Monica Lovinescu (din scrisoarea adresată autoarei, 10 martie 1996).

Leszek Kołakowski, Principalele curente ale marxismului. Prăbuşire, volumul III, Curtea Veche, 2010

„Al treilea volum al istoriei marxismului datorate lui Leszek Kołakowski explorează triumful stalinismului ca întrupare absolută a bisericii universale a comunismului. În experienţa stalinistă s-a împlinit de fapt ceea ce putem numi apoteoza nihilistă a ecleziologiei şi soteriologiei bolşevice. În acelaşi timp însă, fidel spiritului deschis al abordării sale antidogmatice, opusă oricărei interpretări unidimensionale, filosoful polonez analizează şi alternativele la ortodoxia sovietismului. În ultima parte a trilogiei sale, Kołakowski disecă acele curente ale marxismului occidental care s-au definit sau au fost percepute drept încercări de revigorare şi relansare a proiectului filosofic marxist. Într-adevăr, aşa cum accentuează şi Kołakowski, marxismul nu şi-a epuizat potenţialul de a fascina noi generaţii şi, implicit, de a se afla la originea unei noi drame a istoriei. Dar, în egală măsură, marxismul, odată demascat drept utopie totalizantă, a condus la revitalizarea antitezei sale, şi anume tradiţia umanismului occidental întemeiat pe respectul pentru viaţa spiritului şi pe non-negociabila demnitate a individului.“ Vladimir Tismăneanu

Monica Lovinescu, Jurnal esenţial, Humanitas, 2010

Se întâmplă uneori să nu reciteşti o operă clasică decât atunci când apare într-o nouă traducere şi să constaţi, din nou, cât de importantă e cartea pe care o uitaseşi în raft, şi ce bucurie este s-o reiei. Această „nouă traducere“ este, în cazul de faţă, concentrarea celor şase jurnale ale Monicăi Lovinescu într-unul singur. Impresia la a doua lectură este chiar mai puternică decât la prima, pentru că aceea era ruptă, separată, de la un volum la altul, de intervale lungi de timp, pe când aceasta este adunată şi ferită de redundanţe. (Ioana Pârvulescu)

Lavinia Stan (coord.), Prezentul trecutului recent - Lustraţie şi decomunizare în postcomunism, Curtea Veche, 2010

Confruntarea cu cele mai dureroase episoade istorice nu este uşoară pentru nicio societate. Acest proces a fost deosebit de dificil în fostele ţări comuniste, care în majoritatea lor nu au reuşit să-i tragă la răspundere pe cei vinovaţi de crimele atroce comise în perioada comunistă. În unele state, în special în Rusia, Belarus şi republicile Asiei Centrale, demnitarii care au iniţiat represiunea disidenţilor în perioada sovietică sunt din nou în poziţii înalte. Şi în Europa Centrală şi de Sud-Est, eforturile de a repara crimele comise de regimurile comuniste au avut, de cele mai multe ori, serioase carenţe. Multiplele obstacole cu care s-a confruntat procesul de asumare justă şi completă a trecutului comunist sunt minuţios analizate în această valoroasă culegere de eseuri scrise de specialişti de marcă. Lavinia Stan, coordonatorul şi autorul principal al acestui volum, a reunit un grup strălucit de colaboratori. Este o lucrare amplă, exhaustivă şi cu adevărat comparativă. Ea constituie cea mai amănunţită şi mai riguroasă analiză teoretică de care dispunem în acest moment pe marginea unui subiect atât de important.

Mark Kramer, coordonator al programului de studii asupra Războiului Rece, Universitatea Harvard.

Lăcrămioara Stoenescu, De pe băncile şcolii în închisorile comuniste, Curtea Veche, 2010

Atunci când mai sunt unii care vorbesc despre pasivitatea românilor în anii dictaturii comuniste, este bine să ştim că nu toată lumea a plecat capul, că au existat atâtea forme de rezistenţă care au creat adevărate coşmaruri pentru un regim detestat, pe drept cuvânt considerat ca antipatriotic, antidemocratic şi inuman. Un regim al terorii şi al minciunii. Cartea Lăcrămioarei Stoenescu este deopotrivă o recuperare a memoriei şi un act de justiţie morală pentru acei tineri care, sperând cu disperare, au sfidat domnia Răului. Când totul părea pierdut, ei s-au obstinat să nu capituleze. Au plătit cu ani grei de temniţă, cu persecuţii oribile pentru curajul verticalităţii. Ar fi necesar ca această carte, onestă, profundă, pasionantă şi tulburătoare, să fie citită de cât mai mulţi tineri, elevi şi studenţi, ca un argument pentru demnitate şi un antidot împotriva laşităţii, cinismului şi conformismului servil.

Vladimir Tismăneanu, preşedintele Consiliului Ştiinţific IICCMER

Cosmin Budeancă (coordonator), Experienţe carcerale în Romania comunistă IV, Polirom, 2010

Al patrulea volum al seriei Experienţe carcerale în România comunistă cuprinde 26 de interviuri cu foşti detinuţi din judeţele Alba, Botoşani, Caraş-Severin, Harghita, Ialomiţa, Olt, Suceava şi Teleorman. Selecţia acestora reflectă diversitatea în ceea ce priveşte etnia, studiile şi apartenenţa politică înainte de arestare, iar mărturiile lor oferă o imagine elocventă a sistemului agresiv din zonele respective. De la mină la canal, de la evadări la execuţii, de la metodele standard de „anchetă” la reeducare, de la spectacolul proceselor la rezistenţa armata din munţi, de la înfometare la adeziuni silite, interviurile reflectă mecanismele sistemului penitenciar comunist, precum şi formele de rezistenţă şi protest faţă de abuzurile statului comunist.

Anne Planche, Ariadna Combes, Mihnea Berindei, 13–15 iunie 1990. Realitatea unei puteri neocomuniste, Humanitas, 2010

“Cei cincisprezece ani scurşi de la mineriada din iunie 1990 nu au adus decât puţine elemente noi, dezvăluite de presă în primele luni ale anului 2005, cu ocazia redeschiderii dosarului de către justiţie. Retinem astfel confirmarea implicarii Guvernului şi a conducerii FSN în mobilizarea detaşamentelor muncitoreşti pe 13 iunie sau a utilizării muniţiilor de război de către unităţi ale armatei în noaptea de 13-14 iunie. Pentru moment, justiţia pare în sfârsit să se intereseze cu seriozitate de stabilirea responsabilităţilor pentru traumatismul provocat societăţii româneşti de mineriada din 1990. Sunt deja puse sub învinuire 34 de persoane, în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu. Dar, în aşteptarea verdictului eventual al justiţiei şi al celui ineluctabil al istoriei, cartea de faţă poate încă contribui la o salutară aducere-aminte.“ Mihnea Berindei