Marius Oprea, Bastionul cruzimii. O istorie a Securitatii (1948-1964), Polirom, 2008

O prima monografie a Securităţii în primele ei două decenii de existenţă, volumul sintetizează cercetările întreprinse de istoricul Marius Oprea, specializat în investigarea activităţii fostei poliţii politice comuniste din România. Bastionul cruzimii prezintă, într-o riguroasă documentare ştiinţifică, adevarata faţă a Securităţii: de la organizarea interna la modul de derulare a anchetelor, de la legislaţia cu caracter represiv la torturile şi crimele acesteia, fără să omită locul aparatului represiv în sistemul de putere comunist şi faptul că acesta a jucat rolul de „braţ înarmat al partidului în lupta de clasă”. O lectură necesară atât pentru istorici şi studenţii la facultăţile de profil, cât şi pentru toţi cei interesaţi de istoria recentă a României. (sursa Polirom)

Cosmin Budeancă (coord.), Experienţe carcerale în România comunistă, volumul II, Polirom, 2008

A apărut volumul al II-lea din seria „Experienţe carcerale în România comunistă”, care reuneşte 25 de interviuri cu foşti deţinuţi politici din judeţele Bacău, Buzău, Cluj, Covasna, Dolj, Galaţi, Neamţ şi Vaslui. Interviurile (realizate de experţii IICCR în perioada 2007-2008) aduc la lumină mărturii în mare parte inedite despre regimul penitenciar din România comunistă, din partea celor care l-au cunoscut cel mai bine în mod nemijlocit: deţinuţii politici. Toate transcrierile au fost adnotate cu informaţii suplimentare despre personajele şi evenimentele majore menţionate de către martori, provenite din lucrările de specialitate şi din arhive.

Pentru mai multe informaţii şi comenzi click aici

Stephane Courtois (coord.), Dicţionarul comunismului, Polirom, 2008

A apărut „Dicţionarul comunismului” coordonat de Stéphane Courtois, o ediţie revăzută şi adăugită faţă de ceea ce se lansa în 1998 pe piaţa românească sub titlul de „Cartea neagră a comunismului”. Dacă în urmă cu 10 ani, absenţa României dintre copertele Cărţii negre era oarecum surmontată de o addendă sumară (coord. Romulus Rusan), la ediţia din acest an sunt introduse câteva pagini (aprox. 30 de pagini) cu termeni-cheie reprezentativi pentru istoria comunismului românesc. Cercetătorii IICCR au lucrat la acest adaos şi deşi nu reprezintă un beneficiu exhaustiv adus la ediţia în limba română a lucrării lui Courtois, este totuşi un upgrade necesar. Cartea în sine nu poate fi prezentată în tuşe sau nuanţe distincte pentru că este pur şi simplu un instrument de lucru indispensabil. Este suficient să menţionăm doar câţiva dintre autorii care au descompus în acest volum, până la atomi, istoria comunismului mondial: Stéphane Courtois, Jean-Luc Domenach, Marc Lazar, Jacques Rupnik sau Françoise Thom – sunt doar câteva dintre numele reputate care au făcut posibil „Dicţionarul comunismului”.

Cosmin Budeancă (coord.), Florentin Olteanu (coord.), Forme de represiune in regimurile comuniste, Polirom, 2008

Regimurile totalitare au recurs adesea la represiune şi teroare pentru a ţine sub control populaţia ostilă dictaturii. Completând studiile de istorie recentă a Romaniei, volumul prezintă instrumentele şi formele de represiune ale dictaturii comuniste, de la urmărirea indivizilor incomozi până la asasinarea reprezentanţilor de marcă ai unor categorii sociale, minorităţi etnice sau religioase, folosite atât pentru instaurarea regimului, cât şi pentru menţinerea puterii.

Elaborate pe baza documentelor din arhive şi a mărturiilor foştilor deţinuţi politici, cele 31 de studii analizează aspecte definitorii ale represiunii comuniste: lagărele de concentrare şi de muncă, mijloacele de tortură, infometarea, deportările şi încălcarea drepturilor fundamentale ale omului – libertatea credinţei, libera exprimare şi libertatea presei.

Comandă de aici

Larisa Turea, Cartea Foametei, Curtea Veche, 2008.

„Moldova sovietică, 1946-1947: mama face turte din iarbă  şi pământ şi le împarte cu grijă între copii. Tatăl pleacă la oraş, în căutare de hrană, şi la întoarcere moare în pragul casei, epuizat de foame. Vecinului cineva i-a furat calul şi i l-a omorât ca să-l mănânce. Iar despre o femeie ce locuieşte câteva case mai încolo s-a auzit că şi-a ucis mezinul de câteva luni pentru a-şi hrăni ceilalţi copii. Între timp, detaşamentele de rechiziţionare îşi continuă cu sârg misiunea, ca nu cumva să fi scăpat vreun bob de grâu prin podul cuiva.”

Puţină lume ştie că în Moldova, între 1946-1947 foametea a ucis peste 200 000 de oameni. Cauza oficială a fost seceta, însă cea reală au fost autorităţile comuniste. Volumul Larisei Turea aduce mărturii cutremurătoare ale supravieţuitorilor, documente şi fotografii de arhivă, şi umple astfel un gol despre un episod mai puţin cunoscut din istoria teritoriului dintre Prut şi Nistru.

Volumul apărut la Editura Curtea Veche cu sprijinul IICCR.

Comandă de aici

Stelian Tănase (coord.), "Dosarul Brucan. Documente ale Direcţiei a III-a Contraspionaj a Departamentului Securităţii Statului (1987-1989)", Polirom, 2008.

S-ar putea ca butada brucaniană a lucrurilor care se întâmplă nu mai devreme de 20 de ani să stea în picioare. O dovadă poate fi şi recenta apariţie editorială cuprinzând documente din dosarul de urmărire informativă al lui Silviu Brucan, în special din perioada 1987-1989. Colecţia coordonată de către Stelian Tănase mai cuprinde, pe lângă documentele menţionate, o prefaţă semnată de Gheorghe Câmpeanu (saga dosarului, profilul personajului în context societal românesc ş.a.m.d.) şi un amplu studiu introductiv semnat Radu Ioanid (biografie Brucan, contactul lui cu Securitatea, scrisoarea celor 6 şi atât de multe altele). De altfel, R. Ioanid sintetizează foarte bine pe coperta 4 utilitatea unui astfel de demers: punerea în context şi desluşirea semnificantă a „scrisorii celor şase”, precum şi parcurgerea mai limpede a structurii funcţionale a Securităţii.

Comunist fervent al anilor ’50, disident sau complotist al regimului ceauşescu (după interpretare), analist politic al profeţiilor despre trecut (şi, uneori, despre viitor), Silviu Brucan a intrat definitiv în imaginarul recent al românilor, devenind interesant pentru istoriografia românească, prin sine şi prin efectele sale „de domino”. „Dosarul Brucan” poate pătrunde cu succes în siajul oricăui gen de discuţii despre comunismul românesc.

Andrei Muraru (coord), Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967), Polirom, 2008

La realizarea cărţii au contribuit experţii IICCR: Andrei Muraru (coord.), Clara Mares, Dumitru Lacatusu, Cristina Roman, Marius Stan, Constantin Petre, Sorin Cucerai.

Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă îşi propune să prezinte o istorie a tuturor unităţilor penitenciare care au funcţionat pe teritoriul României în perioada 1945-1967, fiind prima monografie completă a sistemului carceral comunist. Pe baza documentelor de arhivă (Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, CNSAS, Open Society Archives Budapesta, Arhivele Naţionale Istorice Centrale etc.) dar şi pe baza literaturii de specialitate, memorialisticii şi mărturiilor orale, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a întocmit primul istoric de acest fel.

Volumul cuprinde peste 130 de unităţi penitenciare, dintre care amintim pe cele mai importante: Aiud, Balta Brăilei, Bucureşti şi împrejurimile, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Dumbrăveni, Făgăraşi, Galaţi, Gherla, Jilava, Minele de plumb, Mislea, Piteşti, Râmnicu Sărat, Sighet, Suceava, Oradea, Văcăreşti. Aspectele avute în vedere au fost aşezarea geografică, istoria penitenciarului până în 1945, unitatea carcerală în perioada comunistă, regimul de detenţie, abuzurile comise, conducerea penitenciarului etc.

Autorii sunt experţi în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România.

Structura volumului: În loc de prefaţă (Andrei Muraru); Abrevieri; Studiu introductiv (Represiune şi regim concentraţionar în România comunistă, 1945-1967 – Cristina Roman); dicţionarul penitenciarelor, Postfaţă (Viaţa şi moartea la închisoare –Marius Oprea), bibliografie; indice alfabetic de persoane; indice alfabetic de locuri; ilustraţii.