Communisme, Roumanie. Un totalitarisme ordinaire, nr. 91/92

L’age de l’homme, 2007

Pentru prima dată de la fondarea sa, în 1982, revista Communisme consacră un număr în exclusivitate unei ţări, în acest caz, România. Rodul colaborării a şapte instituții de prestigiu, acest număr adună 16 articole care aparţin unor istorici şi politologi români de marcă, oferind astfel o perspectivă de ansamblu asupra represiunii şi terorii pe care România le-a cunoscut în anii regimului comunist. Urmând o perspectivă cronologică, volumul se deschide cu articolul lui Ioan Stanomir, care arată felul în care România a alunecat repede către comunism, în timp ce Romulus Rusan schiţează un tablou general asupra mecanismelor represiunii în regimul comunist. Marius Oprea, preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, conturează în articolul său imaginea Securităţii şi a armelor sale: abuzul, tortura sau execuţiile rapide, fără proces. Dorin Dobrincu, Doina Jela, Smaranda Vultur şi Ioana Macrea Toma abordează în contribuțiile lor marile resorturi ale represiunii comuniste: colectivizarea, domiciliile obligatorii, cenzura generalizată. Ruxandra Cesereanu se opreşte asupra unui fenomen represiv mai punctual, şi anume, „fenomenul Piteşti”. Stejărel Olaru, director general în cadrul IICCR, şi Doru Radosav abordează, fiecare în parte, un alt aspect, şi anume, rezistenţa societăţii faţă de totalitarism. Cât îl priveşte pe Adrian Cioroianu, el oferă un articol original asupra „videologiei”, adică asupra reducerii ideologiei regimului la adorarea imaginii conducătorului. Volumul se încheie cu o reflecţie asupra problemelor de istoriografie şi memorie ale comunismului. Ana Blandiana evocă Memorialul de la Sighet iar Raluca Grosescu, coordonator al Serviciului documentare şi cercetare din cadrul IICCR, arată necesitatea de a le face dreptate victimelor regimului comunist, analizând, totodată, dificultăţile inerente acestui proces prin prisma proiectelor de lustraţie din România post-comunistă.

Alin Mureşan, Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate, Polirom, 2007

Volumul este primul studiu monografic al „Experimentului Piteşti”, desfăşurat între 1949 şi 1951 în penitenciarele comuniste Piteşti, Braşov, Târgu Ocna, Târgşor, Gherla şi Canal. El prezintă în detaliu firul evenimentelor, de la primele încercări şi forme ale acţiunii (născute la Suceava) până la finalul torturilor şi procesele înscenate de regimul comunist pentru a şterge urmele implicării sale. Noutatea este dată de punerea cap la cap a tuturor informaţiilor din cele peste 30 de volume de mărturii ale victimelor, dar şi din 20 de interviuri luate de autor supravieţuitorilor. Au fost consultate şi  document (edite şi inedite), însă cu maximă precauţie datorită practicii Securităţii de a le falsifica.


Comandă de aici

Cosmin Budeancă (coord.), „Experienţe carcerale în România Comunistă”, volumul I, Polirom, 2007

Reprezintă primul volum dintr-o serie de 5, care îşi propun să completeze imaginea regimului comunist prin interviuri cu foşti deţinuţi politici, majoritatea dintre ei persoane care până în prezent nu şi-au făcut cunoscute experienţele de detenţie. Aceştia descriu cum au perceput instaurarea comunismului, motivele şi metodele arestării, derularea anchetelor şi proceselor, detenţia, eliberarea şi reinserţia socio-profesională. Accentul mărturiilor cade pe condiţiile din închisoare - persecuţie, hrana, celulele, viaţa religioasă etc. - conturându-se astfel o imagine detaliată a penitenciarelor, dar şi portrete ale deţinuţilor.

Structura volumului

descarcă document (PDF)

Comandă de aici

Ce înseamnă comunismul pentru mine?/What Does Communism Mean to Me?, Curtea Veche, 2007

Volumul de faţă reuneşte 13 eseuri şi 36 de desene premiate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România în cadrul concursului Ce înseamnă comunismul pentru mine?/What Does Communism Mean to Me?, organizat în perioada martie – iunie 2007 şi destinat elevilor din clasele V-XII. Selecţionate din aproape 2000 de lucrări prezentate în concurs, ele ilustrează în manieră literară viziunea unor tineri din România despre natura regimului comunist:

Am auzit că în Germania există pastă de dinţi chiar şi în trei culori şi periuţe de dinţi care se rotesc şi funcţionează cu baterii. Mi-a spus un vecin, Dieter, că ăsta-i sas şi are neamuri acolo, dar eu cred că minte. Dieter îmi mai spunea că în Germania există săpunuri cu miros de mere verzi, şampon cu miros de pepene şi cremă de buze cu aromă de căpşuni, fragi şi altele. Ăsta precis minte. Cum naiba sa faci şampon din pepeni?

Roxana Calburean

Acest intangibil Păpuşar poate fi comparat cu dirijorul unei orchestre care, de la naşterea sa, susţine acelaşi concert. La început, unii erau chiar fascinaţi de acesta. Pe parcurs publicul şi-a pierdut interesul, iar acum soliştii, vocaliştii şi instrumentiştii nu mai cântă cu inima, ci din reflex. În ciuda acestui crud adevăr, dirijorul continuă să întreprindă o imensă propagandă menită să spulbere orice formă de defetism.

Valentina Sava

Comandă de aici

Victor Roşca, Moara lui Kalusek. Începutul represiunii comuniste, Curtea Veche, 2007

„Moara lui Kalusek” se încadrează în genul „memorialisticii de gulag”, şi prezintă primii ani ai instaurării comunismului în România, şi efectele pe care acesta le-a avut asupra unui grup de elevi de la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş.

Din subiectele întâlnite în volum menţionăm: deportarea etnicilor germani, epurările şi schimbările petrecute în administraţie după 1945, falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946 în Ţara Făgăraşului, reacţia populaţiei şi transformările din societatea acelor ani, schimbările petrecute în sistemul carceral românesc, trecerea de la Siguranţă la Securitate, schimbările de personal din închisori şi mai ales de comportament faţă de deţinuţi.

Cartea aduce o contribuţie esenţială la cunoaşterea modului cum funcţiona în acei ani aparatul represiv în Făgăraş, şi mai ales Siguranţa din Braşov, sau „Moara lui Kalusek” cum o numeşte autorul, unde roata morii se învârtea „zdrobind trup după trup”. Nu lipsite de importanţă sunt portretele unor făgărăşeni sau a altor personalităţi care au suferit în închisori, şi pe care autorul i-a cunoscut în acei ani. De menţionat doar Ioan Mogoş, Nicolae Mazilu, părintele Arsenie Boca , generalul Leonard Mociulschi, generalul Negulescu.


Comandă de aici

Vasile Paraschiv, "Aşa nu se mai poate, tovarăşe Nicolae Ceauşescu! - Memorii după 20 de ani", Curtea Veche, 2007

Al cincilea manuscris al memoriilor lui Vasile Paraschiv (după ce primele patru fuseseră confiscate de Securitate sau predate „braţului înarmat al Partidului” de către diverşi colaboratori zeloşi) iese la lumină după aproape 20 de ani. Textul lui Vasile Paraschiv, acest echivalent românesc al lui Vladimir Bukovski, cum îl numeşte Doina Jela, reprezintă transpunerea fidelă a încercărilor disperate ale unui disident de a prezenta opiniei publice abuzurile şi încălcările repetate ale drepturilor omului la care a fost supus. „Patimile după Vasile Paraschiv” sunt în fapt paginile unei poveşti teribile despre dreptate şi fărădelege, din lagărul socialist. Sub forma unei scrisori-roman fluviu, autorul a conceput manuscrisul ca un protest-informare către „arhitectul” suprem, Nicolae Ceauşescu. Torturat, maltratat moral, internat în azile psihiatrice, Vasile Paraschiv a rezistat cu stoicism şi a transpus în pagină toate aceste fapte săvârşite de un regim ilegitim şi criminal. „Scrisoarea către tovarăşul Nicolae Ceauşescu” a fost redactată în baza însemnărilor şi a notiţelor zilnice din intervalul 1982-1984.


Comandă de aici

Caietele Echinox 13, Gulag şi Holocaust în conştiinţa românească, Centrul de Cercetare al Imaginarului, 2007

Volumul tematic Caietele Echinox 13, Gulag şi Holocaust în conştiinţa românească reuneşte o parte din lucrările rezentate în cadrul Simpozionului cu acelaşi titlu organizat de către Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, între 25-27 mai 2007 la Cluj-Napoca în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Institutul Cultural Român, Fundaţia „Aspera” şi Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Cluj).

Lucia Hossu Longin, "Memorialul Durerii. O istorie care nu se învaţă la şcoală.", Humanitas, 2007

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România şi Editura Humanitas au lansat colectia "Memorialul Durerii. O istorie care nu se învaţă la şcoală."

Serialul care, din 1991, a arătat lumii întregi ororile şi abuzurile regimului comunist este acum disponibil atât în format electronic, pe DVD, cât şi în paginile volumului tipărit de Editura Humanitas.

Proiectul de fata reprezinta o suita de 36 de episoade din "Memorialul Durerii" in ordine cronologica.

Cele 36 de episoade cuprinse în volum tratează momente importante din istoria regimului comunist din România, cuprinzând interviuri cu personalităţi de marcă ale rezistenţei anticomuniste şi imagini de arhivă. Volumul de peste 400 de pagini este o remarcabila punere pe hartie a scenariului celui mai longeviv film-documentar romanesc postdecembrist.

Cele peste 1600 de minute de film acopera 10 DVD-uri pe care episoadele sunt redate integral.