Institutul
Evenimentele din decembrie 1989 au însemnat nu numai înlăturarea dictaturii comuniste, dar, mai ales, şansa construirii unui drum către un viitor curat, eliberat de frică, laşitate şi renunţare. Deşi de-a lungul timpului a progresat indiscutabil, devenind membră a NATO şi apropiindu-se de integrarea în Uniunea Europeană, România a rămas o ţară care nu îşi cunoaşte, şi, mai ales, nu îşi asumă, încă, adevăratul chip al unei jumătăţi de veac de regim totalitar, într-o lume care a condamnat, fără drept de apel, comunismul.
În aceste condiţii, în martie 2006, Marius Oprea, Preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR), observa: "Foarte multă lume se întreabă dacă mai este necesară acum, la 16 ani de la revoluţie, condamnarea comunismului. Eu spun că da, şi mă bazez pe faptul că o decizie atât de profund morală, menită să restaureze practic societatea românească, este oricând necesară." De altfel, înfiinţarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, potrivit H.G. 1724 / 21.12.2005, s-a produs într-un moment când societatea civilă reclama lipsa unor acţiuni reparatorii decisive din partea instituţiilor statutului român cu privire la crimele şi abuzurile săvârşite în perioada comunistă. Mai mult decât atât, restricţionarea constantă a accesului la arhive, în toţi aceşti ani, sub diferite pretexte, a alimentat acuzele referitoare la lipsa voinţei politice de a reechilibra balanţa istoriei.
În aceste condiţii, este important de menţionat că înfiinţarea IICCR a avut loc într-un moment când forţele politice au înţeles că au datoria de a sprijini dezvăluirea netrunchiată a adevărului. Proiectele legislative aflate în curs de elaborare (Legea Securităţii Naţionale, Legea Arhivelor), precum şi hotărârea desecretizării dosarelor demonstrează existenţa voinţei politice necesare condamnării neechivoce a regimului comunist.
Pe de altă parte, condamnarea internaţională a comunismului ne obligă la depăşirea nostalgiilor faţă de un regim care a pierdut demult orice circumstanţe atenuante. În statele europene foste comuniste au apărut, în multe cazuri la scurt timp după prăbuşirea regimurilor totalitare, organisme sau institute de cercetare care au avut şi au drept scop principal scoaterea la lumină a crimelor şi abuzurilor comunismului. Cehia şi Ungaria, spre exemplu, au iniţiat acţiuni similare celor întreprinse actualmente de România încă din 1995.
Luând în considerare această stare de fapt, principalele obiective ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului sunt obţinerea de date, documente şi mărturii cu privire la toate acţiunile opresive exercitate de sistem, precum şi sesizarea organelor de cercetare penală. Informarea obiectivă a publicului larg cu privire la crimele, abuzurile şi instigările la crime săvârşite în numele „luptei de clasă" de persoanele cu funcţii de răspundere în perioada comunistă reprezintă, de asemenea, o prioritate a Institutului, alături de imperativul păstrării legăturii cu victimele regimului.
Activitatea de cercetare a IICCR este completată de o serie de programe educative, precum şi de iniţierea unor proiecte specifice alături de instituţii de profil din ţară şi din străinătate.
Obiectivele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România sunt duse la îndeplinire de către experţii Direcţiei generale investigaţii, sub coordonarea Comitetului director şi a Consiliului de onoare, alcătuit din 11 personalităţi marcante ale societăţii civile, numite prin decizie a primului-ministru.